Numeroşi credincioşi au participat duminică, 20 octombrie, la slujba de sfinţire a picturii bisericii, respectiv la slujba de târnosire a paraclisului Mănăstirii Gruiu Lupului, din comuna vâlceană Racoviţa, în ziua prăznuirii ocrotitorului acestei mănăstiri, Sfântul Cuvios Gherasim din Kefalonia. Sfintele slujbe au fost săvârşite de Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei, împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, înconjurați de un numeros sobor de preoți și diaconi. În urma finalizării lucrărilor de pictură în frescă la biserica cu hramul Sfinţii Trei Ierarhi şi la paraclisul Sfântul Cuvios Gherasim cel Nou din Kefalonia, obştea Mănăstirii Gruiu Lupului, păstorită de protos. Macarie Roman, s-a pregătit pentru pecetluirea în har a lucrărilor săvârşite. Astfel, în ziua de prăznuire a Sfântului Cuvios Gherasim cel Nou din Kefalonia, Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei, împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, înconjurați de un numeros sobor de preoți și diaconi, au săvârşit slujba de sfinţire a picturii şi slujba de târnosire a paraclisului. Cele două sfinte slujbe au fost urmate de săvârşirea Dumnezeiştii Liturghii. „Noi avem nevoie de biserică şi de tot ceea ce este în ea pentru ca să ne ridicăm mintea de la cele pământeşti la cele cereşti”, a reliefat Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei, în cuvântul de învăţătură. „Bucurie mare este în cer şi pe pământ, când prin mila lui Dumnezeu se sfinţeşte o biserică, un loc în care ne închinăm, cu atât mai mult când este o mănăstire, pentru că devine un loc de pelerinaj pentru credincioşii care vin şi se sfinţesc în această sfântă lavră a monahismului nostru ortodox. Precum a spus psalmistul David: «Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie: În casa Domnului vom merge! Stăteau picioarele noastre în curţile tale, Ierusalime! Ierusalimul, cel ce este zidit ca o cetate, ale cărei porţi sunt strâns unite» (Psalmul CXXI, 1-3), biserica este locul în care suntem împreună cu îngerii, cu toate puterile cereşti, unde Însuşi Mântuitorul Hristos, înconjurat de puterile cereşti şi toţi sfinţii, este prezent în mijlocul nostru ca să sfinţească această casă a Tatălui ceresc, El să o întărească, iar Duhul Sfânt să o pecetluiască cu puterea Sa dumnezeiască. În felul acesta, ori de câte ori sfinţim o biserică, noi suntem în comuniune cu Sfânta Treime, pentru că Biserica este o casă a Sfintei Treimi. Biserica, după sfinţire, este plină de Duhul Sfânt, aşa cum a fost templul din Ierusalim, când Dumnezeu S-a coborât în mijlocul poporului şi s-a umplut de slavă. Dumnezeu, prin coborârea Sa, face ca oamenii să simtă încă de aici lucrarea lui Dumnezeu, Care Se va prezenta în noi desăvârşit la sfârşitul veacurilor, când Îl vom vedea faţă către faţă. Noi avem nevoie de biserică şi de tot ceea ce este în ea pentru ca să ne ridicăm mintea de la cele pământeşti la cele cereşti. Ceea ce aducem noi lui Dumnezeu: biserica, icoanele, odoare sfinte, veşminte, El ni le dă înapoi sfinţite, vii, pentru că sfinţenia nu este numai ceva care este legată de icoană, ci icoana este însăşi vie, pentru că ea este purtătoare de har şi, în acelaşi timp, este făcătoare de minuni. […] Sfânta Biserică, pentru că a fost sfinţită de Dumnezeu, se deosebeşte de orice altă clădire, pentru că nici o altă instituţie nu se poate numi sfântă. De aceea, Sfânta Biserică este locul unde Îl întâlnim pe Dumnezeu. Aici, El este prezent prin Sfintele Taine, prin Trupul şi Sângele Mântuitorului Hristos, prin sfintele icoane, prin sfinţenia care se înnoieşte permanent în timpul sfintelor rugăciuni, când cerem permanent la Sfânta Liturghie ca Dumnezeu să trimită pe Sfântul Duh, ca să ne înnoiască şi să Se sălăşluiască în noi şi în mediul înconjurător. De fiecare dată când venim la biserică, primim câte ceva deosebit, pentru că sfinţenia lui Dumnezeu nu se repetă niciodată, ci tot timpul este nouă”, a spus Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Irineu. „Tot ceea ce aduni din înşelăciune, din lăcomie şi din furt sunt stăpânite de cel rău” În continuare, Părintele Mitropolit Irineu a evidenţiat învăţăturile duhovniceşti care se desprind din pericopa evanghelică a Duminicii a XXIII-a după Rusalii, care relatează vindecarea demonizatului din ținutul Gherghesenilor (Sf. Ev. Luca VIII, 26-39). „Noi primim sfinţenia care ne apără de cel viclean, care vrea ca noi să ne pierdem vremea pocăinţei noastre, ca apoi să ne aflăm goi, deşerţi când vom ieşi din lumea aceasta şi ne vom înfăţişa la Înfricoşătoarea Judecată a Mântuitorul Hristos. Vrăjmaşul este permanent împotriva noastră, ca să nu dobândim sfinţenia lui Dumnezeu. Evanghelia acestei duminici ne arată cum lucrează cel rău împotriva omului. Posesia demonică este o boală grea, fără nici un medicament. […] Nimeni, până la venirea Mântuitorului Hristos, nu a vindecat vreun demonizat, de aceea El este singurul care are putere şi autoritate asupra celui rău. Demonul intră în om prin păcat, pentru că omul slăbeşte relaţia cu Dumnezeu şi se oferă întru totul celui rău. Evanghelistul prezintă un aspect important, şi anume că demonizatul L-a văzut pe Mântuitorul apropiindu-Se şi s-a cutremurat, dar nu cel bolnav, pentru că acela nu mai avea stăpânire de sine, ci legiunea de demoni care îl poseda pe om. Legiunea înseamnă peste 1000 de demoni, astfel ne putem da seama cât de grea era suferinţa acelui om. Demonii L-au văzut pe Mântuitorul, adică, până la vederea Lui, demonii trăiesc într-o orbire, ca rod al răutăţii lor. La fel, omul care este cuprins de rău şi de păcate […]
↧